Teoria jocului de poker – 4 căi prin care teoria jocului de poker poate îmbunătăți jocul tău

Teoria jocului de poker și matematica sunt în realitate foarte ușor de folosit, aici noi cautand să facem ca teoria jocului să îmbunătățeasca rezultatele la turneul online

Teoria jocului este o ramură a matematicii aplicate care privește situațiile competitive unde doi sau mai mulți oameni au interese conflictuale. Aceasta a fost aplicată la politica globală, economie și bineînțeles la poker. David Sklansky a acoperit teoria jocului de poker în lucrarea sa ‘Teoria jocului de poker’ și Chris ‘Jesus’ Ferguson a facut-o faimoasă folosind teoria jocului de poker mai degrabă decît experiența ca să ajungă la fenomenalul său succes.

Cel mai important lucru de la teoria jocului de poker este că sunt doua căi pentru a varia strategia de poker în funcție de oponenții tăi și de situația individuală. În afară de asta, orice strategie care face exact acelasi lucru de fiecare dată este foarte ușor de folosit.

Astfel avem 2 dinamici la lucru – de o parte o strategie mixtă vs statică, de cealaltă parte o strategie ne-exploatabilă vs exploatabilă. Strategiile ne-exploatabile sunt defensive prin natura lor și ele vor preveni pierderea jetoanelor și se vor obtine mici cîștiguri. Pentru a cîștiga ai nevoie să joci astfel încît să exploatezi slabiciunea oponenților – Acest lucru, bineînțeles implică să deviezi de la strategia ne-exploatatoare și este acolo unde teoria jocului de poker începe într-adevăr să devina interesantă.

Mai jos sunt 4 căi prin care teoria jocului de poker poate fi folosită la masa de joc.

Aplicarea teoriei jocului de poker #1 – Frecvența de blufare corectă

David Sklansky a facut faimoasă ideea că trebuie să blufezi cu o mînă foarte proastă pe cartea finală cu aceeași frecvență ca a probabilității de șanse favorabile pe care i-o oferi oponentului din pot. Astfel dacă potul oferă 4/1 la blufarea de la cartea finală 25% din timp va însemna că oponentul tău va pierde aceeași sumă dacă plătește sau renunță.

Bineînțeles – aceasta este strategia ne-exploatabilă. Dacă simți că oponentul tău plătește sau renunță mai frecvent decît este corect, poți să ajustezi corespunzător frecvența ta de blufare.

Aplicarea teoriei jocului de poker #2 – Modelul jetonului independent (ICM)

ICM reprezintă pur și simplu stiva de de jetoane curentă în termeni de procentaj al șanselor de cîștig din premiul cel mare al turneului. Este în mod obișnuit folosit în jocul SNG din moment ce numerele sunt mai ușor de calculat, dar de asemenea are aplicații la mesele finale la MTT. Cînd tu sau oponenții tăi aveți stive mici în comparație cu blind-urile (mai puțin de 10BB este cotată de obicei) atunci este posibil de calculat corect matematic un număr de mîini, să pui la bătaie toata stiva sau să plătești aceeasi acțiune a oponenților tăi. Jocul folosind ICM este o strategie ne-exploatabilă, atît timp cît poți să-i determini pe oponenții tăi în funcție de mîna ta să plătească sau să joace imprudent atunci vei profita în timp de deciziile bazate pe ICM.

Ca în orice strategie de poker ne-exploatabilă există un counter. Jocul ajustabil bazat pe mărimea stivei (mai ales prezența stivelor foarte mici) sau să faci matematic plăți ‘rele’ împotriva oponenților obișnuiți pentru a-i împiedica folosind corect această strategie în viitor sunt doar 2 exemple de teoria jocului de poker în acțiune. Pentru mai multe despre ICM vezi și sectiunea Articole de strategie SNG.

Aplicarea teoriei jocului de poker #3 – mărimea stivei și conceptul gap

Conceptul Gap sugerează că cineva are nevoie de o mînă mai puternică pentru a plăti miza oponenților decît ai tu nevoie să o plusezi tu însuți. Intr-un turneu no-limit Holdem ‘gap-ul’ este de obicei mic atunci cînd stivele sunt mici comparativ cu blind-urile (atît timp cît probabilitatea șanselor de cîștig este mult mai mare) și se micșorează considerabil.

Teoria jocului de poker sugerează, de asemenea, că nivelul de înțelegere al conceptului gap de către oponenți trebuie exploatată. Aceasta se întamplă cînd tu re-plusezi puternic un jucător care a plusat un pot înaintea ta cînd stivele încep să se micșoreze. Dacă oponentul tău înțelege conceptul gap el poate fi deschis la plusare într-o mare varietate de mîini. Al doilea ‘gap’ – acela între mîinile în care el va deschide și acelea în care el vă plăti a re-plusare – poate fi foarte vast. Dacă oponenții tăi plusează n 20% din mîini dar vor plăti doar în 5% el va renunța în fața re-plusării tale în 75% din cazuri.

Folosind matematica pentru a exploata acest concept va duce la cîștigarea de jetoane în multe situații din turneu. Acest lucru este adevărat mai ales atunci cînd mărimea stivei este echilibrată într-un asemenea mod încît oponenții tăi să se angajeze să măreasca potul. Pericolul folosirii unei asemenea strategii este că încă un alt oponent să aibe o mînă foarte bună în spatele tău – așa că cel mai bine este să fie folosită de pe ultimele poziții!

Aplicarea teoriei jocului de poker #4 – Sistemul de poker S.A.G.E. / Nash Equilibrium

Ambele sisteme, SAGE și ‘Nash Equilibrium’, sunt făcute pentru jocul în doi, cu nivele blind ridicate la sfîrșitul turneului. Cînd ei lucrează foarte puțin diferit, există o temă obișnuită între aceste sisteme pe care le reprezintă strategia de poker ne-expoatabilă. Aceasta este, jucînd într-un sistem de doi înseamnă că nici un oponent nu va cîștiga un avantaj de jetoane față de tine.

Din nou ajungem la aceeași concluzie, anume că teoria jocului de poker nu numai că implică înțelegerea matematicii, ci și cum să ajustezi propriul tău joc în funcție de erorile oponenților putînd fi comparata cu termenul de ‘normă’ din matematică. În cazul acestor 2 strategii de poker heads-up aceasta va implica să deviezi pentru a prelua avantajul asupra jocului oponenților prea prudent sau prea încăpățînat pentru "heads-up".

Aplicarea teoriei jocului este mai eficientă împotriva unei opoziții slabe – descoperă care este site-ul online cu jucătorii cei mai slabi în articulul nostru Fish-O-Meter !

Articole similare